”Casa Scoică” este un concept arhitectural care transpune poezia ”Scoica” a lui Lucian Blaga într-un spațiu de locuit,
un adăpost intim, imaginat ca o scoică ce păstrează ecoul mării interioare, dar îți permite să-ți trăiești viața după propriile standarde.
Organizarea spațială urmărește logica formativă a scoicii: spațiul interior se învârte în jurul unei axe centrale
funcționale, creând o succesiune firească între zonele de zi și de noapte. Interiorul este desfășurat cu o fluiditate între funcțiuni, lipsind delimitările rigide,
accentuând ideea de continuitate și coeziune.
Un spațiu arhitectural care traduce introspecția în formă, liniștea în volum și intimitatea în lumină, la fel cum
o scoică păstrează în miezul ei șoaptele unei mări nevăzute, ”Casa Scoică” devine un adăpost care ascultă și reflectă trăirea celui care o locuiește.
E o arhitectură a retragerii și regăsirii, a tăcerii care vorbește, o „casă-cuib” în care materia protejează sensul.
Cu un volum fluid, compact și eficient energetic, proiectul propune o locuință mică, dar profund conectată la
peisaj și la esențialul vieții domestice, fiind o expresie arhitecturală a intimității, a protecției și a comuniunii cu natura, inspirată formal din morfologia
organică a scoicii marine.
